Sociologul Mircea Kivu a fost expert electoral între 2016 și 2019. S-a retras înainte de referendumul pentru redefinirea familiei în Constituția României, pentru că, la acel moment Autoritatea Electorală Permanentă a refuzat să folosească sistemul de evidență electronică a celor care votează. Și-a dat seama că procesul electoral nu avea cum să fie corect, astfel că nu a vrut să mai participe.
Am vorbit cu el ca să înțelegem ce înseamnă să fii expert electoral.
De ce e important: Din Corpul Experților Electorali sunt numiți președinții și locțiitorii secțiilor de votare. Adică oamenii care se asigură, în numele nostru, că procesul de vot a fost transparent și corect.
Mircea Kivu: Practic, te înscrii pe site-ul lor (al Autorității Electorale Permanente, n. red.). Ți se dă o bibliografie, în principiu legile electorale și ești chemat acolo. Eu fiind chiar din București, am fost chiar la sediul Autorității Electorale. Am dat un examen de tip grilă, un test. Era foarte simplu, deloc greu.
Reporter: Ați depus vreo diplomă?
Mircea Kivu: Cred că am depus o copie după diploma de studii. Acum, legea nu mai cere. Cred că nici măcar Bacalaureat nu mai cere legea.
R: Vă aduceți aminte, v-au solicitat vreun document în care să ateste că nu sunteți urmărit penal sau că ați avut probleme penale? Întreb, pentru că, la momentul actual, este foarte clar pe site-ul AEP că Experți Electorali nu trebuie să aibă probleme penale.
MK: Nu cred că am dat așa un document.
R: Tot de pe site-ul AEP aflăm că un expert electoral nu trebuie să fie înregimentat politic.
Mircea Kivu: Da, cred că am dat o declarație în sensul ăsta.
Reporter: Vă întreb asta în contextul în care noi am descoperit, în lista actuală a Experțiilor Electorali de pe site-ul AEP, oameni care sunt șefi de poliție locală sau simpatizanți politici.
Mircea Kivu: Bun, sper că nu sunt…Pot să candideze fără să fie membri de partid, sau chiar să fie primari independenți.
Reporter: Ceea ce am descoperit noi este că pe aceste liste de experți s-au strecurat oamenii care sunt susținători activi ai partidelor.
Mircea Kivu: Nu mă miră, bănuiesc că se întâmplă așa. În mod normal, asta ar trebui să fie sancționat penal, înseamnă fals în declarații.
Bine, mie mi se pare, de fapt, că problema e mult mai amplă. Eu am fost și observator la mai multe alegeri și am mers în provincie. Am văzut că în provincie, de fapt, 90% din membrii birourilor electorale, aceia care sunt și președinți și vicepreședinți, sunt angajați ai primăriei. Cam acesta este modul de recrutare al experților electorali. Sunt funcționari la primărie sau în instituțiile subordonate, marea majoritate.
E mai grav dacă sunt consilieri locali. Dar, vă spun, cei mai mulți sunt angajați. Ori, în momentul în care primarul candidează, e clar că este un conflict de interese. Și, practic, președintele secției de votare este subordonatul primarului la serviciu. Și, repet, în rural, cam asta e situația, 90% din cazuri. După mine, legea ar trebui să interzică chestia asta.
Reporter: Din ce spuneți noastră, practic, reiese că nu prea verifică nimeni ce e cu experții electorali.
Mircea Kivu: Nu prea-i verifică nimeni, așa e. E examenul ăla care se dă, de care v-am spus.
Și, practic, numai în cazul în care un expert electoral are probleme mari la un moment dat, adică fie că primește reclamații, fie că face procesele alea verbale cu picioarele, este scos de la următoarele alegeri.
Reporter: Ca să tragem o concluzie, dumneavoastră vedeți o problemă în faptul că nu verifică nimeni acești experti electorali?
Mircea Kivu: Bine, omenește vorbind, îmi dau seama că e foarte greu. Ai nevoie de minimul patruzeci de mii de oameni să-i folosești la un scrutin. Nu prea ai cum să-i verifici.
Ideal mi s-ar părea că oamenii ăștia să fie instruiți periodic, nu numai înaintea alegerilor.
Să fie și să reprezinte ceea ce e un adevărat corp al experților. Adică, oamenii ăștia să și simtă că fac parte dintr-un fel de elită, să spunem. Acum am înțeles că mai nou, de la pandemie încoace, instruirea se face online. Nici măcar nu-i mai adună pe toți într-o sală.
La cele la care am participat eu, erau destul de formale. Adică, erau cu cinci oameni pe o scenă acolo, își punea fiecare lecția. Și la sfârșit mai erau vreo 10 minute pentru întrebări din partea 500 de oameni care erau în sală.
De fapt, asta se vede. În ultima vreme, de când se publică scan-urile proceselor verbale, se vede că sunt prost instruiți.
Reporter: Mai spuneați că ar trebui schimbată legea. La ce vă referiți mai exact?
Mircea Kivu: Intâi și întâi, legea să prevadă că este interzis să existe raporturi de muncă între președintele și vicepreședintele unei secțiile votare și candidați. Angajații unei primării pot fi, eventual, delegați în localitățile învecinate. Apoi ar trebui a prevăzut un sistem mai clar de instruire și de, hai să spunem, mentenanță a corpului electoral și alocate fonduri corespunzătoarel. Cum vă spuneam, instruirea asta ar trebui să fie permanentă, nu numai în ajunul alegerilor.
Doar când vin alegeri, atunci se mai uită dacă mai trăiesc!
Ei au un rol crucial. Știu cum a evoluat legea. Țin minte că în ‘90, în prima lege electorală, era scris că trebuie să aibă studii juridice. Magistrații au făcut scandal, ei acceptă cu chiu cu vai să facă parte din birourile electorale centrale sau județene, dar după aia să mai fie în secții de votare nici gând!. Ori, tradiția cam asta e. Bunicul meu a fost magistrat și în anii ‘20- ‘30 mergea în sate ca președinte de secție de votare. Era judecător și mergea. Ei sunt prea bine plătiți, nu îi mai interesează.
Au scăzut din ce în ce mai mult criteriile după care să se intre în corpul experților electorali. Și de fapt cei care-i găsim în secții, dacă îi întrebați, o să vedeți că mulți din ei au fost găsiți în ultimul moment. Că s-au trezit practic înainte de alegeri că, nu știu, în comuna cutare n-au pe cine să pună, și atunci apelează repede la primar. Și ăla le spune, puneți-l pe ăla. Și ăla de fapt e prietenul sau angajatul primarului.
Reporter: Vorbim de vicierea procesului electoral?
Mircea Kivu: Sigur că da.
Reporter: Cumva apar doar când sunt alegeri, nu-i verifică nimeni.
Mircea Kivu: Da, normal, mulță lume nici nu știe de ei. Eu personal am convins câțiva oameni să se înscrie în corpul lor. Erau oameni care îmi spuneau că ei sunt interesați de alegere, că ar vrea să fie observatori. Și eu le-am spus. De ce să fii observator? Când poți să fii președinte de secție și să depindă practic de tine. Să știi că în secția aia, măcar, lucrurile sunt în regulă.
Ca observator cel mai mult poți să faci o reclamație care, din câte am văzut eu, în cel mai bun caz se deschide un dosar penal care se închide după câteva luni. Și atunci e mult mai simplu să faci chestia asta.
Pentru un om obișnuit, să spunem, cu un salariu mediu, e chiar bine remunerată povestea. Asta e singurul lucru bun care s-a făcut.
Reporter: Am văzut acum pe site-ul AEP, că e 310 lei pe zi.
Mircea Kivu: Da, și se pontează, cred, vreo cinci zile.
Efortul e groaznic, mai ales la alegerile locale. Nu aș vrea să fiu în pielea lor, mai ales la aceste alegeri. Ca președinte de secție să numeri cinci rânduri de buletine de vot.
Ca președinte de secție, te trezești la 5 dimineața, te duci acolo în secție, stai până la nouă seara când se închide secția, după care ești mort de oboseală. Și după aia, când termini, în sfârșit, la două noaptea, te duci la birou de sector în București, sau de județ, în provincie, să predai buletinele.
Și acolo, un funcționar destul de sictirit ți le dă înapoi, spune că nu iese nu știu ce cheie de control. Tu ești deja treaz de 24 de ore. Și, spre exemplu, ești un profesor de română. Am văzut doamne care făceau crize de isterie în acele momente. Perfect de înțeles. Nu e o viață ușoară. De asta spun, ar trebui făcute instruiri și făcute simulări. Dar nu se întâmplă.
