Guvernul a publicat recent o listă cu peste 1.400 de avize tehnice de racordare la rețeaua de energie electrică, obținute de mai multe companii. Majoritatea ar urma să producă sau să stocheze electricitate generată de surse regenerabile.
Puterea planificată este de peste 80.000 megawați, de aproape zece ori capacitatea instalată a României.
Printre cele peste 1.000 de firme care ar urma să producă energie, am identificat 14 companii active, strâns legate de Mugurel Surupăceanu, fost deputat de Gorj din partea PSD între 2008 și 2012.
Mai bine de jumătate din firme au fost preluate deja de investitori străini. Înainte de asta, au primit 80 de avize tehnice de racordare, adică autorizări preliminare ale investițiilor.
De exemplu, patru dintre firmele lui Surupăceanu au fost cumpărate de China Huadian Hongkong Company Ltd, deținută de statul chinez și cu board condus de secretari ai partidului comunist. Consiliul Concurenței a aprobat tranzacția în 2025, concluzionând că nu afectează securitatea energetică a României.
Premierul Ilie Bolojan a criticat public situația, spunând că avizele blochează investitori serioși și favorizează speculanți care nu cresc producția de energie și capacitatea de stocare.
| DE CE E IMPORTANT: Un sistem permisiv de avize a generat o piață în care zeci de firme se comportă ca niște vehicule prin care se rezervă capacitate mult mai mare decât puterea necesară în prezent, scumpind racordarea investitorilor serioși. Totul se întâmplă într-un context în care facturile noastre de curent sunt mai mari. |
Energia verde de la Târgu Jiu
Am identificat, în baza de date publicată de guvern, 14 companii distincte conectate cu Mugurel Surupăceanu, fost deputat de Gorj între 2008 și 2012.
Firmele înființate de el au obținut 80 de avize tehnice de racordare în ultimii cinci ani. Proiectele ar trebui să aibă o putere instalată de 903 megawați.
O singură companie, Apollo Trading SRL, ar urma să semneze contractul de racordare. Majoritatea sunt catalogate ca fiind în etapa de planificare pentru punerea în funcțiune.
Apollo Trading a fost înființată în 2023, de Mugurel Surupăceanu și Mihai Cosor. Are sediul într-un apartament din Constanța și a raportat un singur angajat în urmă cu doi ani, când Surupăceanu a ieșit din firmă. Principala activitate e cea de consultanță.
„Nu este un proiect dezvoltat în scop speculativ sau pentru revânzare” ne-a transmis Cosor pe e-mail, susținând că este în discuții cu băncile pentru finanțarea proiectului.
Patru companii înființate de Surupăceanu au fost preluate între timp de China Huadian Hongkong Company Ltd, deținută de statul chinez. Boardul companiei chineze e condus de secretari ai partidului comunist. Transferul firmelor a fost aprobat de Consiliul Concurenței, care spune că tranzacția nu afectează securitatea energetică a României.
Contactat telefonic, Mugurel Surupăceanu ne-a transmis că pentru toate companiile înstrăinate și ATR-urile obținute de acestea a semnat contract cu investitorii străini înainte să obțină avizele, fără să ne furnizeze dovezi în acest sens. Urma să ne răspundă în scris, punctual, la cinci întrebări. Nu a făcut-o până la acest moment.
Alte două companii au fost preluate de compania Sany International Industrial Co. PTE LTD din Singapore, o subsidiară a unui conglomerat chinez înființat de Liang Wengen, membru al partidului comunist.
UAB INVL Renewables – un fond de investiții din Lituania – a preluat alte trei firme înființate de Surupăceanu.
Pentru unul dintre proiecte, compania lituaniană a luat un împrumut de 14.3 milioane de euro de la Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare încă din 2024.
Reprezentanții INVL Renewables spun că au colaborat „pur comercial” cu Surupăceanu și „se bazează pe achiziționarea drepturilor asupra proiectelor cu autorizații complete pentru construirea de centrale fotovoltaice.” În prezent fondul de investiții deține un proiect operațional și urmează să mai aibă trei, în Dolj și Olt.
⠀Dacă ești curios 🔎, citește mai multe despre procesul de racordare la rețeaua publică.
Pentru a se racorda la rețeaua de electricitate, companiile care vor să producă energie depun mai întâi o cerere pentru obținerea avizului tehnic de racordare (ATR). Prin acest document distribuitorul sau transportatorul de energie aprobă conectarea pentru un amplasament.
Cererea este însoțită de certificatul de urbanism și autorizația de construire.
După obținerea ATR-ului, solicitantul semnează contractul de execuție cu o firmă atestată de Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) și contractul de racordare cu distribuitorul.
Apoi, se execută instalația de racordare, se pune în funcțiune și se certifică. Ulterior, se încheie contractul de distribuție/ furnizare și se pune în funcțiune instalația de utilizare (PIF).
Politica și problemele penale
„Parcursul meu profesional m-a condus prin experiențe diferite, din care mereu am avut ceva de învățat.” a scris Mugurel Surupăceanu pe site-ul lui.
Are 56 de ani și este din Târgu Jiu, Gorj. A intrat în politică în anii ‘90, ca membru al PDSR, și apoi al PSD.
Înainte să ajungă deputat, între 2004 și 2005, Surupăceanu a fost prefectul județului, funcție care avea să-i aducă și probleme penale.
În 2012, a demisionat din Parlament și din PSD după ce nu a fost inclus pe lista cu candidați pentru parlamentare.
Surupăceanu a fost trimis prima dată în judecată în 2009, când era deja parlamentar. Procurorii DNA îl acuzau de spălare de bani și complicitate la abuz în serviciu. Vânduse Complexului Energetic Turceni, printr-o firmă pe care o controla, un utilaj. Prețul: de patru ori mai mare decât cel de import.
Tribunalul Gorj l-a condamnat la șapte ani de închisoare în 2013, dar după doi ani, a fost achitat de Curtea de Apel Craiova. Aceeași instanță a decis confiscarea a peste jumătate de milion de lei de la administratorul firmei controlate de Surupăceanu.
În 2016, a fost din nou trimis în judecată de DNA pentru instigare la complicitate la abuz în serviciu.
Ca prefect, l-a determinat pe administratorul unei firme să participe și să câștige licitația Romsilva pentru un buldozer. Prețul utilajului a fost supraevaluat la aproape un sfert de milion de dolari, deși fusese importat cu puțin peste șase mii. Banii au ajuns la Surupăceanu care deținuse inițial buldozerul. În final, a fost achitat.
Afaceri verzi „la cheie”
Pentru a se racorda la rețeaua de electricitate, un proiect de producere de energie, fie că e fotovoltaic, eolian, hidro sau bazat pe surse de energie tradițională, are nevoie de un document care atestă modul de racordare (ATR). Totuși, pentru a dezvolta un proiect companiile au nevoie de mai multe documente: drepturile asupra terenului, autorizația de construire, de mediu, alte avize și așa mai departe. Deci avizul de racordare tehnică este o componentă dintr-un proiect.
Am discutat cu Martin Moise, vicepreședintele Organizaţiei Patronale a Producătorilor de Energie din Surse Regenarabile din România (PATRES). Ne-a declarat, printre altele că numărul mare de ATR-uri eliberate crește costul racordării pentru investitorii serioși.
„Rețeaua are o capacitate limitată de transport și de distribuție de energie, fizic, tehnic vorbind. De exemplu, printr-o linie de 110 kilovolți pot să circule- nu știu- maxim 100 de megawați. Aceste ATR-uri se, practic stabilesc condițiile de racordare a unui proiect într-un anume nod (…) într-un anume loc al rețelei. În momentul în care în aceeași zonă de rețea apar mai multe proiecte, mai multe intenții de investiții în capacități noi de producție, practic, acea rețea trebuie întărită. De exemplu, în acea linie de 110, dacă apar două, trei, patru, cinci proiecte de zeci de megawați (…) e posibil ca acea linie să trebuiască să fie reconductorată sau dublată pentru a-i crește capacitatea de transport. Dacă racordează proiectul într-o stație, trebuie extinsă stația, trebuie pus încă un transformator, încă o celulă și așa mai departe. Problema care apare este, dacă doriți, faptul că aceste proiecte nu se vor realiza, evident, toate, tocmai datorită faptului că ele însumat presupun o capacitate mult mai mare decât are nevoie România în acest moment” ne-a trimis Moise.
Conform acestuia, fenomenul a luat amploare și proiectele „se canibalizează unele pe altele. (…) lucrările necesare ca tu să poți să racordezi capacitatea respectivă la rețea devin atât de complicate și atât de scumpe încât omoară fezabilitatea proiectului”.
Ionuț Purica, cercetător la Institutul de Prognoză Economică din cadrul Academiei Române și director executiv al Centrului de Consultanță pentru Energie și Mediu, susține că de fapt piața actuală e plină de proiecte incipiente datorită reglementărilor:
„Lipsa unui act normativ coerent și o viziune integrată asupra sistemului energetic a generat această piață de proiecte incipiente. ANRE (Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei) trebuia să aibă deja în legislația de acordare a avizelor pentru asemenea proiecte obligativitatea ca cel care vine și cere un aviz să fie un consorțiu în care să apară și un finanțator și producător efectiv de energie regenerabilă, astfel încât să existe siguranța că proiectul se face și nu rămâne la stadiu de aprobare cu teren și cu avize, căutând cumpărătorul. Adică ANRE nu se asigură la acest moment că proiectele pentru care emite avize sunt și fezabile, de asemenea nu există obligativitatea unei stocări de energie” conchide Purica.
Anca Mihai a lucrat până în 2024 ca arhitect, iar recent a trecut la jurnalism.
