Timp de mai multe luni am investigat alături de The Guardian din Marea Britanie și cotidianul Le Soir din Belgia activitățile românilor ajunși în țara africană sub comanda lui Horațiu Potra.
Am descoperit că nu au fost simpli instructori, ci că au depășit linia. Au luptat activ împotriva rebelilor, au plătit miliții locale acuzate de crime de război și le-au furnizat inclusiv muniție.
O parte din contractori îl acuză acum pe Horațiu Potra că a coordonat misiuni haotice, că a umflat cifrele ca să încaseze mai mulți bani de la statul congolez și că majoritatea celor ajunși acolo au fost total nepregătiți pentru zone de conflict, lucru care a dus la cel puțin patru decese.
În ianuarie 2025, orașul Goma din estul Republicii Democratice Congo a căzut în mâinile rebelilor și forțelor armate rwandeze. Românii au fost capturați, iar după ore de negocieri au fost urcați într-un avion și trimiși înapoi în țară.
| De ce e important: Folosirea mercenarilor în zone de conflict și colaborarea acestora cu miliții acuzate de crime de război sunt încălcări ale dreptului internațional. Horațiu Potra și grupul său riscă acum acuzații de complicitate la crime de război, ce pot atrage pedepse drastice. |
Primul atac
„Nu ne putem mișca pentru că ne vânează cu sniperul (…) îți zboară capul” – așa sună mesajul audio transmis prin telefon de unul dintre românii prinși sub focuri de armă în Congo, în februarie 2024. Bărbatul vorbea cu colegii lui. Erau tot mai panicați, după ce gruparea de rebeli M23 îi atacase la aproximativ 25 de km de Goma.
Echipa condusă de Horațiu Potra era în zonă pentru „a instrui soldații din armata locală„. Cel puțin așa scrie pe hârtie.
Victor Răilean este unul dintre cei care au murit în atacul din februarie anul trecut. Avea aproape 45 de ani, s-a născut în Republica Moldova, dar avea și cetățenie română. A fost împușcat în burtă de un lunetist.
În timpul armatei, Răilean participase la un concurs de lunetiști și a ieșit pe locul întâi. Apoi, spune sora sa, oameni din lumea interlopă au încercat să-l recruteze.
Însă, bărbatul a terminat facultatea, s-a angajat ca jurist la sindicate, apoi la o companie de vinuri și la o fabrică. S-a căsătorit și în urma lui a rămas un copil.
„Prima dată, când a plecat în Africa, a plecat ca șef de securitate pentru businessmanul Anatol Stati, care are în Kazahstan și Sudan sonde de petrol”, spune Victoria Gonț, sora lui din Chișinău.
| Conform Rise Project Moldova, familia Stati a început primele operațiuni petroliere în Africa în urmă cu douăzeci de ani. Publicația de peste Prut a scos la iveală că, în trecut, angajații firmelor controlate de Stati au mituit funcționari publici din Sudan. |
Răilean a fost de două ori în Sudan și apoi a început să ofere servicii de securitate.
Sora lui își amintește că a avut inclusiv un contract în România, unde a făcut pază și protecție pentru oameni de afaceri ruși la București. Așa l-a cunoscut pe Horațiu Potra, susține femeia. Se întâmpla înainte de pandemia de Covid.
După contractul din România, spune sora lui, a primit mai multe oferte dubioase. În 2020, ar fi trebuit să destabilizeze protestele din Moldova pentru două milioane de dolari, iar după începerea războiului din Ucraina, i s-ar fi propus să facă spionaj în favoarea Rusiei. Ar fi refuzat.
Ofertele, spune sora lui, veneau din România. Nu știe exact de la cine, însă bănuiește că de la Potra.
Pentru Congo a fost contactat de Potra. Trebuia să instruiască armata de acolo, iar din banii obținuți urma să cumpere un apartament pentru fiul său cu autism. Nu a mai apucat pentru că în februarie 2024, pe lângă Răilean, a mai murit cel puțin un bărbat împușcat în cap.
„S-au făcut greșeli foarte mari, au fost semnalate, dar nu au fost corectate. Din această cauză, băieții au murit”, ne-a spus un alt român despre situația din Goma.
„Romeos” în lupte
Românii au luat poziții chiar pe linia frontului, pe dealurile de la nord de Goma, precum și în jurul unui oraș satelit disputat, situat la nord-vest de metropola de două milioane de locuitori, conform unor locații GPS obținute de Public Record.
În rândul oficialilor din domeniul securității, contractorii au devenit cunoscuți drept „Romeos” – codul militar NATO pentru litera „R” și o referință la originea lor. Oficial, contractele lor prevedeau că vor desfășura „instruire, calificare și certificare a personalului local de securitate”.
În 2023, președintele congolez Félix Tshisekedi i-a comparat pe romeos cu antrenorii de fotbal: „Un antrenor de fotbal joacă împreună cu echipa sa? Nu. Dar e pe teren, își vede jucătorii, e acolo”, a spus acesta, negând că românii ar fi mercenari.
Însă imaginile și mărturii adunate indică o operațiune militară, mai complicată decât sarcinile descrise în contracte.
„Am fost în 2023 în ofensiva curată. FARDC ( n.r. Forțele Armate ale Republicii Democrate Congo) a fugit și noi am recuperat Sake în șase ore. Era prin februarie sau martie” ne-a declarat unul din români.
Existau, de exemplu, echipe de „reacție rapidă”, unele care operau drone de supraveghere pentru a sprijini atacurile și alte echipe care coordonau lovituri de artilerie. Aveau inclusiv plan de evacuare în caz că erau sub asediu.
Imaginile video obținute îi arată pe români, înarmați și îmbrăcați în uniforme militare, trăgând cu mitraliere grele montate pe vehicule de luptă sau cu mortiere.
Un alt român, cu experiență în luptele din Irak și Afganistan, ne-a spus că echipele de mortiere au bombardat pozițiile M23 timp de două săptămâni în primăvara anului 2024.
El însuși a încetat să mai participe la atacuri pentru că acestea nu erau incluse în contract și nu primea niciun ban în plus. „Participam la operațiuni militare din partea casei. Ei spuneau că nu suntem aici ca să luptăm”, a explicat el.
Horațiu Potra, armata și președinția congoleză nu au răspuns întrebărilor noastre.
Plățile către Miliții
În timpul asediului din februarie 2024, românii prinși sub focurile de armă primeau indicații de la Horațiu Potra prin mesaje audio.
„(…) dacă prima colină de unde se trăgea s-o eliberat și puteți să ajungeți voi la ea, poate trebuie trimiși niște Wazalendo pe colină. (…) dacă se poate FARDC ( n.r. armata congoleză) și acompaniați de câțiva de-ai noștri, mai curajoși. Dacă văd sniperii că avansăm și pe colină precis pleacă”, transmite Potra la începutul lui februarie 2024.
Unul din români îi transmite că nu mai vede niciun Wazalendo, și că au rămas singuri.
Un alt bărbat dă asigurări: „Nu face nimeni poze, fiți fără grijă. Sunt aici am control și oricum nu ne putem mișca că ne vânează cu sniperul. Dacă ne-am mișcat de aici ne zboară capul”.
Wazalendo sau „patrioții” în limba Swahili e un grup de miliții format din grupuri de luptători sau facțiuni armate care au bătut palma cu guvernul congolez pentru a lupta împotriva M23. O parte din ele sunt sub sancțiuni internaționale pentru crime de război precum recrutarea de copii soldați sau violențe sexuale.
Din fișierele audio reiese că echipa lui Potra plătea aceste miliții și le dădea inclusiv muniție.
„Atât soldații congolezi, cât și luptătorii Wazalendo au deschis focul în interiorul taberelor de refugiați, ucigând și rănind civili. De asemenea, Wazalendo au reținut și au extorcat civili”arată Human Rights Watch, o organizație non-guvernamentală investighează încălcări ale drepturilor omului.
Aceeași organizație mai arată că rebelii M23 susținuți de Rwanda, împotriva cărora luptă românii și armata congoleză au atacat zone populate din apropiere de Goma, inclusiv tabere de refugiați.
Faptul că românii cooperau cu Wazalendo este confirmat de discuțiile noastre cu patru dintre ei. Toți ne-au spus că le-au dat bani și muniție.
Impredictibilitatea milițiilor reiese și din conversațiile purtate de românii din Congo pe un grup de Whatsapp:
Revin cu informații noi: Wazalendo au aruncat o grenadă în populație, incident soldat cu 13 morți și 2 răniți, civili. Populația a-a revoltat și tot Wazalendo au tras multiple focuri în aer și au reușit să disperseze populația. Nu a fost mortier, a fost grenadă. Nu sunt 32 de morți, sunt 13. Momentan spiritele s-au calmat, nu se mai aud manifestări ale populației civile.
La limita legii
Am discutat cu mai mulți experți din domeniul conflictelor armate ca să înțelegem mai bine munca românilor ajunși în Congo. Le-am descris implicarea lor în lupte, suportul acordat Wazalendo și că făceau și alte lucruri în afară de instructaj sau pază și protecție.
„A colabora, finanța și furniza muniție unor miliții locale care au comis crime de război sunt fapte care ar putea fi încadrate ca complicitate la crime de război” ne-a declarat Amélie Beauchemin, avocată de drept penal internațional la Paris și New York.
Jelena Aparac, fostă președintă a grupului de lucru al ONU privind utilizarea mercenarilor şi expertă în drept internațional spune că: „Este la modă ca mercenarii să se autointituleze instructori militari. Se descriu astfel ca actori pozitivi ai conflictului și stimulează ambiguitatea cu privire la statutul lor legal”.
Ea crede că Potra și oamenii pe care i-a dus în Congo ar putea fi încadrați ca mercenari.
Pentru că Horațiu Potra are și cetățenie franceză, ar putea fi investigat în Franța pentru activitățile din Congo, conform unei legi din Franța.
Pe de altă parte, Amélie Beauchemin- avocată specializată în drept internațional spune că legea franceză este destul de restrictivă. „Simpla participare ocazională la schimburi de focuri ar putea să nu fie suficientă pentru a-i califica drept mercenari conform dreptului francez. Ar trebui să se dovedească că au fost recrutați special pentru a lupta într-un conflict armat, fie pentru că acest lucru este specificat explicit în contractul lor, fie dacă se poate demonstra că știau, la sosire, că vor participa la lupte” ne-a declarat aceasta.
Zborurile
Deplasările pe ruta Congo- România s-au făcut cu avioane închiriate de Potra, de pe aeroporturi din Sibiu, Târgu Mureș și București. Publicația Context a arătat deja că una din companiile aeriene cu care zburau românii a fost Fly Lily, deținută de afaceristul sibian Jurgen Faff.
„Veneam din Congo și ne ducea pe aeroport la Sibiu. Nu-ți făcea niciun control nimeni. (…) Erau băieți care au stat câte șase luni și au venit acasă. Îți dai seama, șase luni ori cinci, 30.000 de dolari. Intrai cu ei în țară și nu te întreabă absolut nimeni nimic. De doi ani de zile pleacă și se întorc în țară și nu le face niciun control. Puteau să vină și cu ebola” ne-a declarat unul dintre luptători.
Și alți români care au fost în Congo au declarat pentru Public Record că nu au existat controale amănunțite făcute pe aeroporturi.
Pe de altă parte, am întrebat Serviciul Român de Informații dacă au controlat pasagerii din avioanele contractate de Potra și am cerut și dovezi.
„Precizăm că pasagerii și bagajele acestora, de pe zborurile la care vă referiți, au fost supuse controlului de securitate în conformitate cu standardele de securitate comune, aplicabile la nivel european și național”, ne-au transmis cei de la SRI. Fără nicio probă care să susțină asta. Poliția de Frontieră este instituția care are atribuții în verificarea pașapoartelor. Ne-au transmis și ei că le-au verificat.
Anul cheie și greșelile
În 2022, vestea că Horațiu Potra recruta pentru Goma s-a răspândit rapid printre cei care lucrau sau au lucrat în structurile de forță din România. Presați de datorii și responsabilități familiale, mulți erau slab plătiți și au văzut rapid o șansă financiară.
Potra a ajuns acolo, pentru că guvernul congolez era disperat să oprească rebelii M23, susținuți de forțele armate din Rwanda. În momente de vârf, aproximativ 1.000 de români lucrau sub comanda lui Potra, oferind instruire militară și ocupând poziții defensive în Goma.
Schema prin care Potra a ajuns să ducă românii acolo este însă mai complicată. Contractul cu statul congolez e semnat de compania Agemira, condusă de Olivier Bazin, un francez cu cetățenie congoleză, conform unui raport făcut de Națiunile Unite în 2023.
Românii îl acuză acum pe Potra, că a umflat numărul de recruți, pentru a obține mai mulți bani.
„Cei de la Agemira au făcut controale punctuale să verifice. M-am plimbat la patru unități la cazări să iasă numerele. A doua oară ne numărau cu pașaportul în mână. În perioada aia erau întârzieri la plata salariilor și era o perioada tensionată între Potra și Agemira. cu întârzieri, cu amenințări. Potra ne zicea să ne pregătim în orice moment că dacă nu ne dau bani ne urcăm în avion și-am plecat” ne-a declarat unul dintre ei.
Salariile românilor erau plătite în numerar și ajungeau la aproximativ 5.000 de dolari pe lună – mult mai mult decât ar fi câștigat acasă și de sute de ori mai mult decât salariul unui soldat congolez.
„Era teancul de bani când intrai acolo, nume, funcție, număra, banii și îi primeai. Era un mic Pablo Escobar, nu erau saci de bani, dar pe acolo”, ne-a spus unul dintre bărbații contractați de Potra și care ulterior a fost angajat în Ministerul Apărării.
Mulți colegi de-ai lui au ajuns pe continentul african fără antrenament, fără echipament adecvat și fără vreo asigurare de sănătate sau de viață, potrivit mărturiilor și documentelor.
Au semnat inițial contracte de trei pagini, cu firma GPH LA ROLE din Marea Britanie. Ulterior, Potra a schimbat-o cu una înregistrată în Congo (Amani SARL) și, conform declarațiilor, bonificațiile au dispărut.
GPH LA ROLE a fost înregistrată în UK pe numele fratelui lui Potra și, la acest moment, Parchetul General din România investighează fluxurile de bani din Africa. Procurorii suspectează o evaziune fiscală de peste șapte milioane de dolari.
Clauzele contractuale în favoarea contractorilor erau minime: trei luni de muncă, urmate de o lună liberă. Fără să fie trecut în contract, Potra le furniza o vestă antiglonț și o pușcă AK-47. Orice alt echipament trebuia cumpărat pe cont propriu.
Disputele privind salariile erau frecvente. În armata congoleză existau tensiuni din cauza sumelor primite de români, în condițiile în care soldații congolezi primeau doar aproximativ 100 de dolari pe lună. Republica Democrată Congo este una dintre cele mai sărace cinci țări din lume, potrivit Băncii Mondiale, cu aproximativ 70% din populația de 100 de milioane de oameni trăind cu mai puțin de 2,15 dolari pe zi.
Doi oficiali occidentali stabiliți în Goma ne-au estimat că aproximativ 30% dintre contractori serviseră anterior în Legiunea Străină Franceză, la fel ca Potra. Restul, a spus unul dintre ei, era un amestec de oameni fără experiență.
Cinci români ce au luptat în Congo ne-au descris o operațiune haotică, plină de recruți nepregătiți, de la paznici în supermarketuri, la taximetriști sau șoferi de camion.
„Când aduci șoferi de camion, agenți de securitate și oameni de peste 60 de ani, mi-am dat seama că nu era organizat bine, așa că am cerut să plec acasă”, a spus unul dintre recruți. A descris operațiunea lui Potra drept un circ.
„Nu am făcut parte din cercul lui de apropiați. Era un grup de oameni care nu aveau nici o legătură cu profesia. Unul din motivele care condus la moarte unor băieți. Lipsa de profesionalism. Au fost cazuri în care la prima lovitură de mortieră picată în apropierea postului omul a făcut atac de panică, s-a urcat în mașină și a fugit” ne-a declarat unul dintre ei.
Retragerea
La începutul acestui an, conflictul din Goma a escaladat.
Rebelii M23 și trupele rwandeze au încercuit capitala congoleză, după ce, cu doi ani în urmă reușiseră să captureze singura cale de aprovizionare pe uscat.
În zonele controlate de guvern, frica mocnea. Contractorii români duși acolo de Potra s-au trezit blocați în pozițiile în care se aflau. Nu mai exista nicio rută de evacuare, în afară de avion sau cu barca pe lacul Kivu.
În online, se răspândise zvonul că românii urmau să fie executați în caz că erau capturați.
În 22 ianuarie, mai puțini de 200 de atacatori au coborât de pe dealurile abrupte și înverzite din apropiere de Goma. Mii de soldați congolezi și luptători din miliții s-au panicat și au fugit. Un oficial de rang înalt implicat în apărarea orașului Goma ne-a declarat printr-un mesaj că atacatorii erau toți RDF din forțele armate rwandeze.
Lupta a fost mult mai brutală față de cele anterioare, pentru că rebelii au atacat din toate părțile.
În acea zi, reporterul nostru a observat români pe marginea drumului, purtând veste de protecție, fumând și urmărind luptele de la câțiva kilometri. Din apropiere lor, forțele congoleze atacau cu rachete pozițiile rebelilor.
„Dacă aș fi în locul tău, nu m-aș duce acolo”, i-a spus unul din luptători reporterului, după ce și-a anunțat superiorul prin radio. A dat din cap dezaprobator când a fost întrebat despre situație.
În următoarele zile situația s-a deteriorat, devenind foarte clar că rebelii și forțele rwandeze intenționau să captureze orașul. Grupul M23 a cerut congolezilor să depună armele și să se disocieze de grupul condus de Potra și miliții.
Românii au început să acționeze haotic. Unii au reușit să fugă din Goma cu ultimele zboruri comerciale, conform unor oficiali locali, în timp ce câteva sute s-au retras în apropiere de aeroport.
Au rămas blocați acolo până pe 27 ianuarie când trupele rwandeze au trecut granița în apropierea pozițiilor congoleze de la nord de Goma.
Armata congoleză a cedat, iar centrul orașului Goma s-a transformat în câmp de luptă. Aeroportul a fost atacat și el, iar românii se așteptau să fie uciși conform mai multor surse.
În cele din urmă, românii au reușit să scape, după negocieri la nivel înalt la care au participat oficiali ONU, președintele Iohannis și reprezentanți ai Franței, potrivit unor surse occidentale.
Unul dintre contractori, polițist aflat în concediu de paternitate, ne-a povestit despre evacuarea lor. Acesta susține că în România a existat o celulă de criză care ar fi votat dacă să intervină pe cale diplomatică pentru salvarea cetățenilor români și să trimită un avion charter. Liderii grupurilor au fugit cu banii și nu au luptat, mulți și-au abandonat camarazii, a explicat el.
Când s-au întors înapoi în țară, au fost tratați mai rău ca atunci când i-au capturat rebelii M23 și forțele rwandeze. Ajunși înapoi în România la final de ianuarie, imediat după aterizare contractorii coordonați de Potra au fost pentru prima dată amprentați și testați pentru boli.
Acum, mulți nu mai au loc de muncă și le e teamă de investigații. Susțin că nu sunt mercenari și că nu au încălcat nicio lege. „Este o problemă pe care o avem cu toții. Aproape niciunul dintre noi nu poate fi angajat acum.”, ne-a declarat unul dintre ei.
Această investigație a fost susținută de burse din partea Journalismfund Europe, IJ4EU and the Henry Nxumalo Foundation și Viewfinder. Acești finanțatori și oricare dintre partenerii lor nu sunt responsabili pentru conținutul publicat și pentru orice utilizare a acestuia.
Andrei Popoviciu
Este reporter independent de investigație și corespondent străin, specializat în subiecte aflate la intersecția dintre drepturile omului, conflicte și politică externă în Europa, Africa și Orientul Mijlociu. Investigațiile sale au fost recunoscute pe plan internațional, câștigând sau fiind finaliste la numeroase premii de jurnalism, printre care și European Press Prize, Ján Kuciak Award, Premiile Superscrieri, IJ4EU Impact Award, Livingston Award și Daphne Caruana Galizia Journalism Prize. În 2023, a fost inclus pe lista Forbes 30 Under 30 Europa pentru cei mai promițători tineri profesioniști care lucrează în media.
Emmet Livignstone
Emmet Livignstone este stabilit în Kinshasa, Republica Democrată Congo și a publicat articole în NPR, The Guardian, The Economist, New Humanitarian și France24. A fost corespondentul AFP pentru Africa de Vest, apoi a devenit primul corespondent în limba engleză al agenției în Congo, relatând printre altele despre mineritul ilegal de cobalt.
Marine Leduc
Marine Leduc acoperă Franța, România și Moldova. Materialele ei au fost publicate de La Croix, Le Soir, Radio France International, Reporterre, Arte, M Le Monde, Le Courrier d'Europe Centrale și în revista bilingvă franco-română Regard. Este pasionată de subiecte legate de minorități, drepturile muncitorilor migranți, drepturile femeilor etc. A fost implicată în mai multe investigații transfrontaliere, în special despre muncitorii străini care vin în România și despre sectorul energetic de la noi din țară.
