54 de drone neautorizate au intrat în spațiul aerian românesc de la începutul războiului din Ucraina. Peste jumătate au pătruns anul acesta, când abia am început să le doborâm.
De 81 de ori au fost găsite drone sau fragmente din ele pe teritoriul românesc. Ministerul Apărării s-a mobilizat de fiecare dată.
România și Polonia sunt zona principală prin care sprijinul Uniunii Europene ajunge în Ucraina. Asta ne face o țintă a Rusiei.
Distanța față de frontul războiului nu oferă imunitate nici altor țări din Europa.
Pentru a înțelege mai bine cum a crescut presiunea asupra României și cum circulă amenințările hibride dinspre Rusia în Europa, l-am contactat pe Corneliu Bjola, profesor de diplomație digitală la Universitatea Oxford. Cercetările sale se concentrează inclusiv pe negocieri internaționale și metode de contracarare a propagandei digitale.
Corneliu Bjola a explicat că, pe lângă impactul asupra securității, pentru România incursiunile dronelor pot produce și efecte politice: adică impresia că un stat este neputincios, că aliații săi nu sunt credibili sau că sprijinul pentru Ucraina ne expune inutil în fața războiului.
De anul trecut, există o tendință de escaladare din partea Rusiei, în care nu numai dezinformarea, ci și atacurile kinetice au devenit mai frecvente. Asta înseamnă „sabotaje, încercări de asasinate și, din ce în ce mai mult, folosirea dronelor”.
Aceste incidente nu se întâmplă doar pe teritoriu românesc.
Republica Moldova, Letonia, Estonia, Lituania, Suedia și Germania sunt câteva țări europene afectate și ele de pătrunderile ilegale de drone în spațiile lor aeriene.
Dronă cu explozibil, pe aeroport în Germania
Un exemplu concret este cel al Germaniei. O dronă cu explozibil a fost descoperită pe aeroportul Leipzig în august, în apropierea unor avioane de marfă ucrainene.
Aeroportul, care este și un centru important pentru echipamente militare, a scăpat la limită de o catastrofă. Detonatorul de explozibil al dronei s-a desprins înainte să se declanșeze explozia. Ulterior, autoritățile au aflat că alte două drone au fost implicate în atac: una care s-a ciocnit cu o aeronavă DHL și alta găsită pe un câmp la granița cu aeroportul.
Johann Wadephul, ministrul de Externe al Germaniei, a dat vina direct pe Rusia și a anunțat că vor urma represalii diplomatice. Închiderea consulatului Rusiei de la Bonn pe 18 septembrie se numără printre măsuri, dar și controale mai stricte la intrare pentru cetățenii ruși.
Germania vrea să ceară noi sancțiuni UE împotriva rușilor implicați în atacuri hibride sau să acorde mai puține vize turistice cetățenilor ruși.
Cazul Leipzig, atribuit oficial Rusiei, arată că distanța față de front nu oferă imunitate, spune Corneliu Bjola, dar ne și arată că Rusia are nevoie să obțină avantaje militare pe termen scurt:
„Ce ne spune acest lucru este că Rusia se confruntă cu o problemă serioasă militară atât în Ucraina, cât și în plan intern, și a realizat că timpul nu mai este de partea sa. Escaladarea dintre zona hibridă soft (acțiunile subtile – n.red.) și zona hibridă hard militară (acțiuni directe militare – n.red) se înscrie în această logică.
Este nevoia Rusiei de a obține rezultate pe termen scurt, care să-i permită avantaje militare în Ucraina. Iar acest lucru se poate întâmpla numai prin sistarea sprijinului european pentru Ucraina”.
Campaniile hibride ale Rusiei împotriva României
În cazul României, miza fiecărui incident depășește drona în sine, iar în joc este încrederea oamenilor că mai pot înțelege ce s-a întâmplat cu adevărat.
Imaginile scoase din context despre aceste incidente și acuzațiile că autoritățile ascund adevărul ajung să creeze impresia că „nimeni nu este credibil și că orice probă este manipulare”. Astfel, Rusia poate câștiga teren și fără să impună o anumită versiune a evenimentelor.
Rusia începe să profite de fiecare incident din momentul în care lansează o dronă spre România:
„Fiecare dronă este asociată, inevitabil, cu o campanie de dezinformare menită să devieze atenția de la agresor spre ținte false”, spune Corneliu Bjola pentru Public Record.
Repetarea incidentelor consumă resurse, poate normaliza încălcarea spațiului aerian și îi permite Rusiei să învețe din reacțiile noastre.
Ziarele sunt scrise de jurnaliști, dar aparțin cititorilor lor.
Intră în comunitatea cititorilor responsabili, care plătesc pentru munca jurnaliștilor:
Cum se manifestă războiul hibrid
Războiul hibrid, explică Corneliu Bjola, urmărește să „transforme vulnerabilitățile unei societăți în avantaje strategice pentru adversar”. Combină sabotajul, atacurile cibernetice, dezinformarea și ingerința politică și încearcă să producă daune securității și să obțină concesii politice, fără a declanșa un conflict deschis.
Multe dintre metode vin din „măsurile active” sovietice, spune profesorul, dar tehnologia digitală le-a făcut mai rapide și mai greu de atribuit.
Din 2014, după invadarea Crimeii, scopul Rusiei a fost o Europă slăbită din interior, fără încredere în instituții, paralizată de tensiuni interne și incapabilă să se apere ca actor geopolitic.
După invazia din februarie 2022, ținta principală a fost sprijinul pentru Ucraina. Sabotajul, intermediarii recrutați pentru operațiuni punctuale, atacurile cibernetice și rețelele de influență exploatează vulnerabilități deja existente:
„Rusia nu trebuie să inventeze nemulțumirea față de instituții. Îi este suficient să o amplifice și să o orienteze spre concluzia că solidaritatea europeană costă prea mult, iar retragerea ar aduce siguranță”, spune Bjola.
Miza este Ucraina și estul Europei
În opinia profesorului Corneliu Bjola, o înfrângere a Ucrainei nu ar însemna sfârșitul războiului, ci doar o „pauză în agresiunea Rusiei împotriva Europei”.
Resursele Ucrainei ar fi absorbite de Rusia și folosite, după câțiva ani, împotriva Europei.
Ținta este ca toate țările din estul Europei, de la țările baltice până în sud, să revină în sfera sa de influență. Înfrângerea Ucrainei este esențială pentru a atinge acest obiectiv.
⠀Dacă ești curios, află ce crede profesorul de la Oxford că putem face 🔎
Prima condiție, subliniază Corneliu Bjola, este să recunoaștem că ne confruntăm cu un război hibrid de durată. Asta ar trebui să se vadă în strategia de securitate, bugete și în pregătirea instituțiilor, nu doar în reacția autorităților la situații de criză.
A doua este reziliența informațională: autoritățile, presa independentă, universitățile, societatea civilă și companiile de tehnologie ar trebui să lucreze împreună pentru ca oamenii să poată verifica informațiile și recunoaște operațiunile coordonate.
Bjola dă ca exemple Ucraina după 2014, despre care spune că a făcut un efort „extraordinar de serios” în acest sens, și Republica Moldova, care a investit „foarte bine în capacitatea sa de reziliență informațională” și care a înțeles, că fără o capacitate serioasă de a face față amenințării hibride, nu are nicio șansă de a rezista.
A treia este o alianță între țările europene, care să aducă acțiuni comune: schimb de informații, protejarea infrastructurii, destructurarea rețelelor și costuri reale pentru cei responsabili.
A studiat jurnalismul la Cluj și a scris pentru revista IQool și Monitorul de Cluj. Acum publică la Factual.ro și este pasionată de jurnalismul de date. Îi place să urmărească modul în care sunt gestionați banii publici.