PUBLIC RECORD
Analiză

E important să înțelegem. Cine răspunde de sistemele de supraveghere video și ce drepturi avem 

17 noiembrie 2026 — 8 minute de lectură

Ilustrație de Alexandra Damian

Imagini de pe camerele Poliției Locale din Pantelimon sau cu copii dintr-o creșă din Oradea au ajuns accesibile pe internet, după cum am arătat într-un articol recent. Instituțiile au contestat sau au nuanțat existența unor încălcări ale securității datelor. 

Suntem filmați pe stradă, la școală, la birou, în magazine sau în instituții publice. Știm asta. Nu știm însă cine are acces la imaginile video, cât timp sunt stocate și dacă are grijă de securitatea  lor. 

Am discutat cu Dan Gurghian, specialist în domeniul protecției datelor și securității IT, pentru a afla ce drepturi avem legat de asta. 

DE CE CONTEAZĂ
Camerele de supraveghere pot lămuri un accident, un furt sau o agresiune. Numai că filmează și la ce oră ajungi la muncă, ce faci la job, când ai intrat într-o instituție publică sau chiar cine te vizitează acasă. Instalarea camerelor trebuie să respecte reguli privind protecția datelor cu caracter personal sau legi aplicabile, în cazul anumitor autorități publice.

Ce putem face

„Zonă supravegheată video”

Probabil ai văzut mesajul pe stradă, la intrarea într-un magazin sau într-o instituție publică. Legea spune că putem cere explicații. Putem întreba de ce suntem filmați, cine folosește înregistrările și cât timp sunt păstrate.

Putem solicita inclusiv o copie a imaginilor în care apărem și putem cere ștergerea lor, conform legii. Există însă limite. De exemplu, dacă filmarea este probă într-o anchetă, o instituție o poate păstra.

Regulamentul European pentru protecția datelor cu caracter personal (GDPR) arată că instituția trebuie să răspundă unei solicitări în cel mult o lună. În cazuri mai complexe, termenul poate fi prelungit, însă solicitantul trebuie informat despre asta.

„Dacă e să dau un sfat, cererea trebuie făcută repede, cu data, ora și locul, pentru că imaginile se șterg după câteva săptămâni”, spune Dan Gurghian. Cu cât sunt furnizate mai multe detalii despre momentul filmării, cu atât este mai ușor pentru instituție să găsească secvența respectivă.

Cine și cum instalează camere

Faptul că o primărie administrează o stradă sau că o instituție deține o clădire nu îi dă automat dreptul să filmeze orice.

Trebuie să existe un scop și un temei legal pentru necesitatea sistemelor de supraveghere.

Înainte să cumpere camere, instituțiile trebuie să știe ce problemă încearcă să rezolve și dacă există o soluție care afectează mai puțin viața privată.

„Pot, dacă au un scop clar, de regulă, paza și siguranța oamenilor, și doar dacă nu pot rezolva problema altfel, mai puțin intruziv”, explică Dan Gurghian.

O cameră îndreptată spre intrarea într-o clădire este diferită de una care urmărește în permanență birourile angajaților. În toalete și vestiare, supravegherea video este deosebit de intruzivă. În școli, legea interzice amplasarea camerelor în aceste spații.

Pentru monitorizarea sistematică, pe scară largă, a unei zone accesibile publicului, instituția trebuie să analizeze, înainte de instalare, ce riscuri creează supravegherea pentru oameni și cum le poate reduce.

Cine vede imaginile

Acces la imaginile de pe camerele de supraveghere ar trebui acordat doar unor persoane desemnate, pentru atribuții precise. La nevoie, imaginile pot fi puse la dispoziția poliției, procurorilor sau instanțelor, în condițiile legii. 

Dan Gurghian recomandă „conturi nominale ca să se știe cine a văzut ce, acces doar pentru câțiva oameni desemnați și instruiți”.

Problema este și mai complicată atunci când sistemul a fost montat și este întreținut de o firmă privată.

Obligațiile firmei trebuie stabilite prin contract, iar instituția trebuie să verifice cum sunt protejate imaginile. „De răspuns, răspunde instituția. Ea a decis să filmeze, deci ea răspunde, chiar dacă sistemul e administrat de o firmă externă”, spune Gurghian.

Firmele care prelucrează date în numele instituției au, la rândul lor, obligații potrivit GDPR.

Gurghian atrage atenția că există posibilitatea ca un angajat cu acces la sistem să poată descărca filmarea sau poate înregistra monitorul cu telefonul, apoi poate distribuie imaginile. Nu toate scurgerile de informații presupun o problemă tehnică.

Legea spune că imaginile trebuie păstrate doar cât timp e nevoie de ele.

În multe situații, câteva zile sunt suficiente, iar dacă instituția vrea să le păstreze mai mult, trebuie să poată justifica de ce, arată ghidul de aplicare al GDPR.

Gurghian arată că, în practică, înregistrările sunt păstrate adesea până la 30 de zile și apoi ar trebui șterse automat. Dacă o înregistrare surprinde un incident și este necesară ca probă, aceasta poate fi păstrată separat atât timp cât este justificat.

Pentru școli există însă o regulă precisă: procedura Ministerului Educației prevede păstrarea imaginilor timp de 30 de zile și ștergerea lor automată după acest termen.

Există excepții atunci când înregistrările sunt necesare pentru cercetarea unor sesizări. Aceeași procedură cere sisteme cu circuit închis, accesul la înregistrări fiind doar intern.

Când ajung pe internet

O cameră conectată la internet poate face imaginile disponibile unor persoane care nu ar trebui să le vadă. Nu este obligatoriu ca un hacker să fi spart sistemul. Uneori, o parolă a rămas neschimbată, echipamentul nu a fost actualizat sau accesul de la distanță a fost lăsat deschis.

„Din ce văd eu, imaginile nu ajung pe internet prin atacuri sofisticate. Ajung pe două căi”, explică Gurghian.

Prima este neglijența tehnică. A doua ține de cei care au deja acces și trimit imaginile mai departe.

Expertul recomandă, printre altele, schimbarea parolelor, actualizări, separarea camerelor de restul rețelei și folosirea unei conexiuni securizate pentru accesul de la distanță. Dacă date personale au fost divulgate sau accesate fără autorizare, poate fi vorba despre o încălcare a securității datelor personale.

În baza GDPR, instituția trebuie să anunțe Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (ANSPDCP) în cel mult 72 de ore de la momentul în care a aflat despre breșă, dacă aceasta poate genera un risc pentru drepturile și libertățile persoanelor.

Dacă riscul este ridicat, poate fi nevoie și de informarea celor afectați. Incidentele trebuie documentate chiar și când nu există obligația de notificare.

În România, ANSPDCP primește plângeri, poate face investigații, poate cere remedierea problemelor și poate aplica sancțiuni.

Pentru autoritățile și organismele publice, legea prin care s-a implementat GDPR-ul, prevede un regim aparte. Când normele de protecție a datelor cu caracter personal sunt încălcate, autoritatea aplică un avertisment și stabilește un plan de remediere.

Amenda poate interveni dacă măsurile dispuse nu sunt îndeplinite.

Un exemplu este Liceul „Vasile Conta” din Târgu-Neamț. În ianuarie 2025, ANSPDCP a constatat că erau camere inclusiv în încăperi destinate grupurilor sanitare.

Autoritatea a mai constatat probleme legate de accesul la imagini și a aplicat două avertismente. Directorul putea urmări înregistrări inclusiv de pe telefonul personal.

Gurghian vede și o problemă de organizare. „Problema de fond e că sistemul video e tratat ca o achiziție de echipamente. Se cumpără, se montează și nimeni nu mai răspunde de el.”

De aici, spune el, apar dificultăți privind locurile unde sunt instalate camerele, cine vede imaginile și cât timp sunt păstrate.

Mai există o diferență juridică importantă: atunci când poliția sau alte autorități prelucrează date pentru prevenirea ori cercetarea infracțiunilor, se aplică și o altă lege, nu doar GDPR.

Alte țări europene

GDPR-ul se aplică în toate statele Uniunii Europene, dar unele țări au și reguli naționale detaliate pentru supravegherea video.

În Franța, de exemplu, o primărie care vrea să filmeze un drum public sau un spațiu deschis publicului trebuie să obțină o autorizație de la prefectură. Aceasta este valabilă cinci ani.

Perioada de păstrare a înregistrărilor trebuie justificată și nu poate depăși, în acest regim, o lună. Autoritatea franceză de protecție a datelor arată că, de regulă, câteva zile sunt suficiente pentru verificarea incidentelor.

În Spania, autoritatea pentru protecția datelor, AEPD, publică ghiduri și fișe pe situații concrete: camere la locul de muncă, în spații comerciale, în parcări sau în zonele comune ale clădirilor.

Pune la dispoziție inclusiv un model de afiș care explică supravegherea. Legea spaniolă stabilește, ca regulă generală, ștergerea imaginilor în cel mult o lună, cu excepțiile prevăzute de lege.

Ce faci dacă ești filmat 

Să presupunem că vezi o cameră montată de primărie lângă blocul tău și nu găsești nicio informație despre ea. Primul pas este să întrebi în scris instituția cine administrează sistemul, de ce filmează zona respectivă, care este temeiul legal și cât timp sunt păstrate imaginile.

Dacă vrei să afli ce date există despre tine, precizează locul, data și intervalul aproximativ în care ai trecut prin fața camerei. Poți solicita acces la imaginile în care apari și, în situațiile prevăzute de lege, ștergerea lor. Păstrează cererea și răspunsul primit.

Dacă instituția nu răspunde în termenul legal sau explicațiile nu lămuresc problema, poți depune o plângere la ANSPDCP. Autoritatea cere, de regulă, dovezi că ai încercat mai întâi să îți exerciți drepturile în relația cu instituția care deține imaginile.

Nu orice cameră instalată într-un spațiu public este ilegală și nu orice solicitare duce la ștergerea imaginilor. Instituțiile trebuie să poată explica de ce ne filmează, ce fac cu înregistrările și cum le protejează. Altfel, un sistem pus să asigure siguranța oamenilor poate ajunge să le expună viața privată.

Ziarele sunt scrise de jurnaliști, dar aparțin cititorilor lor.

Intră în comunitatea cititorilor responsabili, care plătesc pentru munca jurnaliștilor:

Fact-checking: Anca Mihai

Constantin Moldovan

Are 22 de ani, a studiat jurnalism la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca și început un program de masterat la București. Este redactor Factual.ro și a mai scris pentru Revista POV21.